1. Viaţa ce-o trăim sub soare
e ca floarea din câmpii,
șubredă şi trecătoare
fără har și bucurii.

R1: Bogăția și averea,
nu-s izvor de fericiri,
doar măresc în veci durerea
slabei și căzutei firi!

2. Este însă-un loc în care,
poţi afla tot ce doreşti.
E Isus, slăvitul Soare,
prin El tu te mântuieşti.

R2: El muri întins pe cruce,
ca prin moartea-i să trăieşti!
Viaţa ta va fi ferice,
pe El dacă tu-L primeşti.

3. Vino deci acum iubite,
vino, nu întârzia!
Iată ziua-i pe sfârşite,
vino, nu mai pregeta.

R3: Azi e ziua mântuirii,
mâine cine poate știi?
Poate trâmbița iubirii
nu se va mai auzi!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 290